Brancusi si “Dezvoltare in lumina”

Brancusi and “Grace Light Development”

Astazi comemoram 135 ani de la nasterea lui Constantin Brancusi, “un suflet din sufletul neamului romanesc” intrat in universalitate prin creatiile sale care au uimit o lume intreaga.  Brancusi inseamna:

- Romania si contributia poporului roman la dezvoltarea omenirii;

- simbolismul in arta: simbioza dintre expresia eului abisal si expresia stilizata din arta populara romaneasca;

- un model pentru artistii de pretutindeni si pentru mine personal, pentru ca opera sa, rezultat al expresionismului mistic de lumina, m-a inspirat in mod special la realizarea proiectului: “Dezvoltare in lumina”.

Astfel, “Coloana infinita” am ales-o ca imagine simbolica a cartii: “Treptele succesului”, pentru ca ea reda esenta urcusului in lumina: o scara nesfarsita spre cer, aspiratia pe verticala a omului spre Dumnezeu fiind adevarata vocatie a omului. Brancusi vedea coloana ca pe “spirala vietii“, deci viata insasi e schimbare si perfectare, evolutia umana inscriindu-se pe o coloana fara sfasit.

Toate operele lui Brancusi  sunt simboluri, artistul incercand sa redea prin forme aparent simple, dar elaborate, “sensul real al lucrurilor”. El motiveaza toata aceasta cautare ca dorinta de eliberare din limitele materiei si redarea prin forme a profunzimii spiritului. “Concomitent, trebuia să fuzionez toate formele – intr-o unitate perfecta. Chiar formele contradictorii trebuiau sa se unifice intr-o comuniune noua, finala, in filosofia mea asupra vietii, separarea materiei de spirit si orice soi de dualitate raman o iluzie. Sufletul si lutul formeaza o unitate. Prin acest oval al trupului “Pasarii maiestre”, eu am separat si am combinat doua miscari imperioase – una deasupra ovalului si alta dedesubt. Ma intrebam singur: cum trebuie sa balansez oare formele pentru a da Pasarii un sens al zborului -fara efort? După cum observati, am reusit cumva să fac ca Pasarea maiastra sa pluteasca.” (Constantin Brancusi)

 

 

 

 

Imaginea de mai sus arata succint evolutia artistica si spirituala a sculptorului in efortul sau de a unifica materia, reprezentata de pasare, cu spiritul, ce se exprima prin zbor, cautarea sensului prin forma. Iata cum pe masura ce avanseaza spre sine insusi, coborand tot mai profund in esenta lucrurilor, apare nevoia simplificarii, rotunjimea formelor materiale capata subtirimea si ascutimea spiritului, simbolizand aspiratia eterna a omului spre inalt si desavasire.

“Simplitatea nu este un tel în arta, dar ajungi fara voie la ea pe masura ce te apropii de sensul real al lucrurilor.” (C.Brancusi)

 

Simbolistica ansamblului de la Târgu Jiu in contextul Dezvoltarii in lumina

“Ansamblul monumental, format din <<Masa tacerii>>, <<Poarta sarutului>> si <<Coloana fara sfarsit>>, amplasate in axul care le leaga, constituie expresia esentelor artistice si filosofice ale operei lui Brancusi, sinteza a spiritualitatii romanesti si a valorilor universale.”

Ca si celelalte opere si coloana a suferit numeroase transformari: de nume si semnificatie. Astfel, intentia de baza a fost aceea de ridicare a unui monument in cinstea eroilor romani cazuti pe campul de lupta in Primul Razboi Mondial, ceea ce face ca in ochii unora formele romboidale sa arate ca niste “cosciuge suprapuse”. Totusi desprinzandu-se de sensul initial, multi intrevad in elementele coloanei o insiruire de clepsidre, ca un timp ce se scurge la nesfasit pana ce se pierde in eternitate, insusi Brancusi numind-o uneori: “pendulul timpului rasturnat”.

 

 

 

“Dar, indiferent de denumirile ce i se atribuie, ea este arborele ceresc, aerian, scara cereasca, care face legatura intre pămantescul glob si cerescul infinit. Este o reprezentare plastica a Absolutului, desavarsita prin repetitie si simetrie a tuturor erelor, lumilor si generatiilor, simbolul maretiei si vitalitatii, al infinitului si ondulatiei universale.”

Masa tacerii e rotunda, invitandu-ne la comuniunea prin tacerea graitoare, acesta fiind cadrul propice al intalnirii om-Dumnezeu, al omului cu sine insusi si starea optima in care rezonam cu energiile subtile ale universului, filonul valorilor creatiei si al comuniunii dintre oameni.

Poarta sarutului – Omul in viata sa are de trecut doua praguri esentiale: al casatoriei, ca o intrare printr-o poarta a sarutului, prin care cei doi “vor fi un trup” si cel al mortii, al trecerii in vesnicie. Doua taine la fel de infricosatoare si de importante pentru viata si devenirea umana.

“Artistul a codificat, in ansamblul sculptural, eternitatea intregului sau popor. Din punct de vedere etnologic, monumentele de la Targu–Jiu au reprezentarea cosmica a vietii umane, pornind de la nastere, simbolizata de Masa Tacerii si incheind cu trecerea in nefiinta, simbolizata de Coloana Infinitului. Distanta dintre ele, care reprezinta timpul vietii umane, este intrerupta de Poarta Sarutului, simbolul casatoriei si al inceperii unui nou ciclu al vietii.”

 

 

 

 

Brancusi a incercat  sublimarea materiei in spirit prin arta, la fel cum “Dezvoltarea in lumina“  urmareste transfigurarea omului prin har, transpunerea in fapt a viziunii: “Om frumos – opera sublima, cu Dezvoltare in lumina!”.

”Oamenii, spunea Brancusi, nu recunosc minunea pe care o constituie viata insasi. Ceea ce le lipseste oamenilor din vremea noastra este dimensiunea cosmica, sentimentul acela al aventurii spiritului dincolo de realitatea imediata.”

 

Academia pentru Dezvoltare – ADLO.ro

 

Motivational

Brancusi – “Aforisme”

Un infinit alb

Atelier Brancusi – Paris

 

 

De ce intra oamenii in viata noastra?

Trecem unii pe langa altii grabiti, fara a ne vedea fetele. Ne ascundem sub o umbrela de convenienta. Ne simtim in siguranta indaratul eului nostru inchis intr-o carapace rotunda.

Noi si sfera noastra.

Sunt oameni pe care nu vrei sa-i cunosti.

Totusi, cu-n zambet poti face ca soarele sa rasara.  

Dragostea noastra cea de toate zilele

Astazi sarbatorim dragostea dupa calendarul occidental. Ca si cum in restul zilelor uitam un indemn care trebuie sa devina un mod de viata: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti” (Matei 22: 39). Se vede ca s-a racit dragostea de trebuie s-o resuscitam cu inimioare souvenir si sloganuri ieftine tip: “De Valentine tine dragostea in puf!”. Am comercializat pana si dragostea.  

Edison a aprins becul

Edison lit the bulb

Edison a aprins lumina in lumea noastra, punand bazele iluminatului electric,  piesa de baza, becul cu incandescenta, fiind descoperirea pentru care o lume intreaga il venereaza.

De aproape trei mii de ori a incercat si in mod sitematic a esuat, luptand sa transpuna in fapt ceea ce intuitia ii descoperise in viziune.

Edison a aprin becul, tot asa cum o scanteie se aprinde in sufletul oricarui inventator, explorator si deschizator de noi drumuri.

Lumina e buna, ne da siguranta, ne mangaie simturile, ne incalzeste existenta, intermediaza intelegerea, ne descopera lumea.  

De la piramida nevoilor la bradul fericirii

“Orice creatie pentru a se desavarsi trebuie mai intai sa fie afundata in timpul prin care va deveni.” (Exupery)

Pentru ca astazi cartea Treptele succesului implineste un an de cand a iesit de sub teascurile tiparului, m-am gandit sa impodobesc mai degraba bradutul cu ganduri care sa dea culoare cenusiului cotidian si sa ne ajute sa intampinam sarbatoarea Craciunului cu pace si cu bucurie.

E drept ca avem nevoi, care cu cat sunt mai multe si avide, ne fac sa ne simtim tot mai saraci si nefericiti. Se spune ca: “unde exista dorinta, acolo exista durere”, dar asta nu inseamna sa ne reprimam nevoile, pentru ca de fapt le vom asmuti mai tare. Calea pentru o viata sanatoasa si benefica consta in tranfigurarea acestora, adica tranformarea lor din necesitati in biruinte. Dar asa cum se prezinta acum piramida trebuintelor (versiunea Maslow), ar parea ca nu vom putea scapa vreodata de tirania nevoilor fizice, care devin tot mai excesive pe masura ce consumam tot mai mult, iar singuratatea si frustrarile ambitiei si orgoliului pot conduce la adevarate tragedii personale.

Atunci cand omul iese din marginirea vietii materiale si se deschide spre Dumnezeu, sub influenta harului care ne vine prin credinta, pe langa transformarile ce survin la nivelul puterilor sufletului, dezvoltarea inteligentei cognitive si emotionale, are loc o modificare a piramidei nevoilor, prin constientizarea celei mai inalte si profund umane dintre aspiratii, nevoia de MANTUIRE, care il orienteaza pe om spre telul esential si final al vietii pamantesti. Prin CREDINTA, deci, viata capata sens, are un scop, iar centrul de echilibru in piramida nevoilor nu se mai situeaza aproape de pamant, primand cele de baza, ci se deplaseaza spre varf, pe masura ce se deschid şi se intaresc nevoile superioare, de dezvoltare şi autorealizare, sursa satisfactiilor reale şi de durata. (vezi pg. „Misiunea Umana” pe Academia pentru Dezvoltare – ADLO.ro)

Si totusi, cum am putea scapa din robia nevoilor de orice fel, sursa durerilor, asigurandu-ne un trai sanatos, cu pace si ardere interioara?

 

 

Avem nevoie in primul rand de hrana, imbracaminte, locuinta, securitate emotionala si mai ales de o slujba prin care sa putem sa ni le asiguram pe toate acestea. Problema e ca astazi multi dintre noi nu ne mai putem bucura de acest drept şi privilegiu (lipsa locurilor de munca, prejudecatile legate de varsta etc.) si deci insasi viata ne e amenintata. Nu vom sta nicidecum cu mana intinsa, pentru a nu impovara pe altii si a nu spori starea deplorabila in care ne aflam, ci vom lucra acolo unde suntem (casa, comunitate), urmand indemnul Mantuitorului: “Nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca […] Stie doar Tatal Ceresc ca aveti nevoie de ele. Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua” (Matei 6: 31-33). Mai chinuitoare senzatie a lipsei o incercam tocmai atunci cand avem toate cele de trebuinta si totusi facem jocul lacomiei si avaritiei, aruncandu-ne de bunavoie in noianul grijilor s-al disperarii.

Avem nevoie de AFECTIUNE, dar iubind, vom atrage iubirea. E destul sa ne deschidem spre ceilalti cu bunatate si generozitate si vom alunga spectrul singuratatuii din viata noastra. “Precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi asemenea.” (Luca 6: 31)

Nevoia de MUNCA, resimtita ca necesitatea de a da scop zilei, este o trebuinta fundamental umana (ca si nevoia de dragoste), prin care omul isi implineste menirea mai ampla, de transformare creativa a naturii, de “logos economic”. Poate fi implinita in orice loc: mediu formal (serviciu) sau informal (treburile casei, gradinarit, proiecte, voluntariat, implinirea pasiunilor de orice fel etc.), fiind antidotul impotriva lenei si a tristetii. Parintele Staniloae spunea ca: „munca face omul”, referindu-se la caracterul formativ al acesteia, fiind mijlocul prin care ne dezvoltam aptitudinile, deprinderile, ne intarim vointa si lucram virtutile: rabdarea, infranarea, harnicia, iubirea de semeni etc.

Nevoia de stima este cea care ne creaza o dependenta bolnavicioasa fata de lume si care de foarte multe ori este motivul conflictelor si dusmanul numarul unu al linistii interioare. Propriu-zis aceasta nu e o nevoie reala, ci este consecinta imbolnavirii noastre de patima mandriei, cea care ne face sa tanjim dupa atentia, admiratia si aprecierile oamenilor, care oricum sunt preocupati de propria persoana pentru a mai purta de grija egoului aproapelui. Modestia este haina cea mai de pret, pentru ca ne da valoare si ne apara de viforul dispretului, invidiei si indiferentei celorlalti. „Domnul celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har.” (Iacov 4:6) De aceea aceasta nevoie inchipuita o voi inlocui cu una reala: cea de PRINCIPII, ONESTITATEA fiind coloana vertebrala a sufletului. De aceea: „ai grija ca lumina din ochii tai sa nu devina intuneric”.

Nevoia de MANTUIRE se implineste prin rugaciune şi respectarea poruncilor Domnului nostru Iisus Hristos, lasate mostenire in Noul Testament. Spre deosebire de celelalte trebuinte, aceasta este setea cea buna si hrana sufletului, care ne umple de pace, sanatate, bucurie si viata vesnica. Este cea mai la indemana de indeplinit: tine numai de vointa si efortul nostru, iar prin satisfacerea ei toate celelalte nevoi se implinesc si se transfigureaza.

Deci fericirea nu e o himera, doar pentru ca cei mai multi dintre noi alegem nemultumirea si tristetea ca tovarasi pe drumul vietii. Daca era o stare irealizabila sau incompatibila cu viata pamanteasca, Sf. Apostol Pavel, luminat de Duhul Sfant, nu ne-ar fi indemnat: „Bucurati-va pururea!” (I Tesaloniceni 5:16 ), pentru ca imediat sa ne arata si calea prin care putem atinge acest ideal: „Rugati-va neincetat!” (5:17)

Si astfel am impodobit bradutul fericirii, agatand alaturi de nevoi si roadele stradaniei noastre, pentru ca viata sa ne fie senina si plina de roade.

 

 

Related Posts:

Astazi s-a nascut Hristos

Simfonia fericirii

 

Un dar de pace de la Mos Nicolae

 “Pacea interioara este scopul tau in viata.

Nu pune scopul prea departe de mainile tale.” (Aristotel)

Toti ne dorim pacea, dar nu stim cum sa ajungem la ea. Se spune ca odata Sfantul Paisie cel Mare s-a maniat si l-a rugat pe Domnul sa-l izbaveasca de manie. Iar Domnul i-a zis: „Paisie, dacă nu vrei să te manii, nu dori nimic, nu judeca pe nimeni, nu uri pe nimeni si nu te vei mai mania”.

Pacea este opusul maniei si mai mult decat atat. Este contrariul mandriei care nu ia seama la ofensele celorlalti, e sora cu bucuria si oponentul tristetii, e fiica rugaciunii si culmea urcusului duhovnicesc, e linistea din mijlocul furtunii.

Invata de la bambus, România!

 

Se spune ca odata un om si-a pierdut slujba, apoi relatiile si era pe punctul de a-si pierde credinta si viata. Cu o ultima sfortare a mers in Biserica sa ceara ajutor:

“Doamne”, a spus el. “Poti sa-mi dai un motiv temeinic pentru a nu renunta?”

 Iar Dumnezeu i-a raspuns: “Invata de la bambus. Cand se abate urgia se indoaie, dar niciodata nu se frange, pentru ca odata scapat se inalta din nou drept si viguros.

Vezi tu, cand am facut padurea am plantat si seminte de feriga si de bambus. Pe amandoua  le-am udat, le-am dat lumina si le-am ingrijit. Feriga a rasarit imediat. Era ca un covor verde stralucitor ce acoperea pamantul. Dar samanta de bambus n-a dat rod. Si totusi nu am renuntat la bambus. 

Pentru Andrei

 

 

   Fotografiile reusite sunt mai intai negative ce se prelucreaza intr-o camera obscura.
  

   Deci daca vezi intuneric in viata ta ai incredere ca Dumnezeu vrea sa scoata o lucrare minunata din tine.

 

 

O zi in lumina pentru Andrei si Andreia!

 

Anotimpurile vietii

Despre echilibrul vietii vs “Pilda scaunului cu patru picioare”

Am aflat de aceasta pilda de la un renumit psihiolog al zilelor noastre, care a fost invitat de RTV sa-si dea cu parerea in legatura cu sfarsitul tragic, motivat de pierderea slujbei, al uneia dintre cele mai mari soprane a tarii. Dna psiholog povestea ca, in procesul de consiliere foloseste frecvent o pilda suport: “a scaunului cu patru picioare”, prin care recomanda clientilor sa-si cladeasca echilibrul vietii pe patru piloni: cariera, familia, prietenii, relatiile. Si culmea e, ca multi dintre noi traim cu ideea ca reusita depinde de acesti patru factori, dar viata ne arata frecvent ca se intampla sa se franga deodata toate cele patru picioare.

Radiografia unei zile

 

Ziua de azi, desi sta pe taisul sabiei, e incununata de blandetea si curatia crinului. Cei doi Arhangheli, Mihail si Gavril, primii in ceata ingerilor slujitori, vegheaza in ascuns la implinirea dreptatii si apararea legii, vestindu-ne bucuria tuturor celor ce pasim in lumina.

 „Sfintii Arhangheli sunt in numar de sapte, care stau inaintea tronului slavei lui Dumnezeu, dupa cum spune insusi Sfantul Ioan Evanghelistul: Ioan, celor sapte Biserici care sunt in Asia … si de la cele sapte Duhuri care stau inaintea Scaunului Lui (Apocalipsa 1, 4). Si acestia sunt: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Gudiil si Varahiil. Fiecare arhanghel are o anumita misiune divina de indeplinit.

 

IISUS HRISTOS – CONDUCATORUL SPRE LUMINA

 

“Eu sunt Lumina lumii; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii.” (Ioan 8:12)

Pe 25 decembrie, in fiecare an, sarbatorim nasterea Celui proorocit si asteptat de milenii, “Mesia care se cheama Hristos”, “Conducatorul care va paste pe poporul Meu Israel” (Matei 2:6).

 „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3:16)

Dupa cum arata si citatele de mai sus, Dumnezeu avea un PLAN DE SALVARE A OMENIRII si cine Altul putea avea atata putere, daruire pana la jertfa si influenta sa implineasca misiunea supraomeneasca, decat Insusi Dumnezeu.

 A fost MODEL in toate, deci si CONDUCATOR desavarsit, care “Si-a intemeiat imperiul pe DRAGOSTE, cucerind FARA VIOLENTA popoarele si culturile de mii de ani”.

 Se cade deci sa luam exemplu si sa-L punem pe Hristos temelie a vietii, dar si a invataturii noastre despre leadership, pentru ca dintre toti, El a “intrupat” ESENTA CONDUCERII.  

Buna dimineata, primavara!

 

Iarna batrana si-ascunde obrazul.

Padurea se-ntinde

si-si leapada haina solzoasa,

ce se topeste si curge,

fragezind aluatul pamantului.

Pe carari desfrunzite,

Ganduri despre iertare si prietenie

 

“Prietenul iubeste in orice vreme, iar in nenorocire el e ca un frate.”  ( Pilde 17: 17 )

Se spune ca odata, intr-o vara nespus de fierbinte si secetoasa, doi prieteni strabateau impreuna desertul. Ca sa le treaca vremea mai repede, povesteau vrute si nevrute si, cum nu rareori se intampla, la un moment dat au ajuns sa se certe, iar unul dintre ei l-a lovit pe celalat peste obrazul drept. Te-ai astepta ca acesta din urma sa-i fi intors si pe cel stang?

Nu, nu a fost asa, ci prietenul lovit peste fata, fara sa spuna nici macar un singur cuvant, s-a aplecat si a scris in nisip:

“ASTAZI, PRIETENUL MEU CEL MAI BUN M-A LOVIT PESTE OBRAZUL DREPT.”

Răspunsul lui Tolstoi la ghicitoarea vieţii

 

„Privindu-mi viaţa, examinând-o din punctul de vedere al binelui şi al răului pe care l-am făcut, îmi dau seama că toată lunga mea existenţă se poate împărţi în patru perioade: prima, cea poetică, minunată, inocentă, radioasă a copilăriei, până la patrusprezece ani. Apoi cei douăzeci de ani oribili, de grosolană depravare în slujba orgoliului, a vanităţii şi mai ales a viciului. A treia perioadă, de optsprezece ani, a durat de la căsătorie până la renaşterea mea spirituală: lumea ar putea-o califica morală, pentru că în cei optsprezece ani am dus o viaţă familială cinstită şi regulată, fără a ceda nici unuia din viciile pe care opinia publică le condamnă. Dar toate interesele mele erau limitate la preocupări egoiste, pentru familia mea, pentru bunăstare, pentru succesul literar şi toate satisfacţiile personale. În sfârşit, a patra perioadă este cea pe care o trăiesc acum, după regenerarea mea morală; din aceasta n-aş vrea să schimb nimic, în afară de relele obiceiuri pe care le-am deprins în perioadele precedente.”  (L. N. Tolstoi – Din jurnalul său)

Om frumos – opera sublima, cu Dezvoltare in lumina

 

Acesta este tinta pe care-o vizeaza in domeniul personal proiectul “Dezvoltare in lumina”, a carui odisee a a inceput cu un vis, insamantat in pantecul inimii in vara lui 2004. Dupa o activitate indelunga de cautare, pregatire, analiza, proiectie si conceptie, el s-a materializat mai intai intr-o carte: “Treptele succesului”, suportul de curs, iar acum, prin deschiderea in cadru virtual si informal a Academiei pentru Dezvoltare – ADLO.ro.

An Nou cu Dezvoltare în lumină

 

“Adevărata călătorie a descoperirii nu înseamnă a căuta tărâmuri noi, ci a vedea cu ochi noi.”

 

Related Topics:

Despre Botez şi harisma creativităţii

Dezvoltare în lumină

Simfonia fericirii

Despre Botez şi harisma creativităţii

 

“Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat.” (Galateni 3: 27)

Prin Botez ne “deschidem cugetul bun către Dumnezeu” (1 Petru 3:21), primim sămânţa credinţei, care creşte şi se dezvoltă prin sinergia dintre harul divin şi eforturile noastre. Iisus Hristos deşi era fără de pată, a primit să fie botezat în apa Iordanului, marcând începutul lucrării Sale în lume, care debuta cu Epifania (arătarea Sa) şi Botezul, ca poartă de intrare în creştinism.

 “Această conlucrare constă la început prin simpla voinţă de a crede şi nu din a face ceva. Iar cine vrea să creadă, ajunge de poate să creadă.” (Dumitru Stăniloae)

Urcuşul credinţei începe deci, cu Botezul.

Epifania – arătarea Domnului

 

„Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicând: <<Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit>>.” (Matei 3: 16-17)

Icoana Botezului Domnului din Biserica Sfântul Ioan Botezătorul de la Iordan

Fructul inspiraţiei

 

“Nu ştiu cum arăt eu în faţa lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe malul mării şi se distrează căutând din timp în timp pietricele mai colorate decât de obicei, sau o scoică roşie, în timp ce marele ocean al adevărului se întinde necunoscut în faţa mea.” (Newton)

Inspirat logo-ul Google de azi, menit să celebreze memoria titanului care prin descoperirile fundamentale din mecanica corpurilor, ne deschide poarta spre tărâmul fascinant al ştiinţei.

Manifestări ale celor trei legi ale mecanicii newtoniene le regăsim la tot pasul, guvernându-ne viaţa cotidiană, aflată într-o continuă mişcare.

Bătrânul şi marea (în viziunea DL)

 

Anne Weirich – “The Old Man and the Sea”, pictură – Fine Art America

 

Bătrânul lui Hemingway era dârz şi se lupta aprig cu marea, iar vremea şi vântul ciopliseră în chipul său ca-ntr-o piatră. Doar ochii mai purtau în ei urme de viaţă, când trupul se încovoia obosit sub greutatea anilor şi a valurilor.

Bătrânul meu vâsleşte pe apa învolburată a vieţii, dar

ASTĂZI S-A NĂSCUT HRISTOS

 

“Astăzi S-a născut Hristos,

Mesia chip luminos,

Lăudaţi şi cântaţi

Şi vă bucuraţi.”

Cu 2000 mii de ani în urmă, într-o iesle sărăcăcioasă şi printre animalele care încălzeau cu respiraţia lor atmosfera îngheţată, se năştea pruncul Iisus, Mântuitorul lumii.

Venirea pe pământ a Fiului lui Dumnezeu,

Bradul meu de Crăciun

 

Fiecare Crăciun ne oferă în dar un brad special, adăugându-i o creangă în plus, precum ramura din coarnele cerbului sau inelele din trunchiul vânjos al copacului. 2009 însă, a pus în loc de ramuri, pagini de carte, de aceea bradul din anul acesta e scris în cartea vieţii mele. Iţi mulţumesc Ţie, Doamne, că ai scris în mine visul Tău minunat. Că m-ai purtat de mână pe meandrele destinului meu, pe care zi de zi îl scriem împreună. Dar în primul rând mă închin Ţie, Doamne,

Totul curge – Everything flows

 

Apă rece, aburindă, tenace,

Pe care nici măcar îngheţul n-o poate opri.

Apă şi timp curg împreună,

Într-un sens fără de întoarcere,

De la viaţă la nesfârşit,

O carte ca o pâine

De Crăciun voi pune cartea mea alături de o pâine.

O pâine îţi gâdilă pântecul, dar se zvârle afară,

Ea, cartea, umple adâncul din noi cu lumină

Şi-nalţă mintea pe culmile abrupte ale ştiinţei,

E arcuşul care face inima să vibreze.

Dezvoltare în lumină

„Adevăratul succes este o călătorie în necunoscut călăuziţi de farul credinţei.”  (Glenn Bland)

Când a început toată această aventură mă aflam într-un punct mort al carierei pentru că slujba nu îmi mai aducea nicio satisfacţie. Demult simţeam că mă pregătesc pentru altceva şi că timpul meu în acel post se apropia de sfârşit. Răspunsul la zbuciumul şi căutarea mea a venit într-o dimineaţă de duminică…

A venit ca o invitaţie, nu ca o poruncă, de a face ceva pentru fraţii mei, despre care iniţial am crezut că sunt toţi cei care caută un loc de muncă cinstit şi care să-i împlinească, candidaţi şi oameni din organizaţii. [...]  Aşa s-a născut strategia de DEZVOLTARE ÎN LUMINĂ (DLO) prin sinergia dintre efortul uman şi harul divin, pentru a umple GOLUL din interiorul OMULUI şi al ORGANIZAŢIILOR în contextul românesc contemporan.

 

Dare to Dream Dare to Win

 

„Adevărata moralitate nu constă în a urma cărarea bătătorită, ci în a descoperi adevărata cale pentru noi înşine şi a o urma fără teamă.”  ( Mahatma Gandhi ) 

Simfonia fericirii

„Vreau să deprind curajul răbdării. Dacă trupul meu e nevolnic, sufletul trebuie să biruiască. Ceea ce nu pot auzi cu urechea, inima mea va trebui să ghicească. Voi sfărâma cătuşele pe care mi le-a pus destinul, vreau să cânt, să cânt pentru toţi. Omule, ajută-te singur, odată ce ţi-a fost dăruită puterea s-o faci !” (Ludwig van Beethoven)

Fericit trebuie să se fi simţit Beethoven când a învins destinul necruţător şi a smuls din adâncurile tăcerii impuse perle de sunete pe care apoi, cu talentu-i inegalabil, le-a armonizat în triumfătoarea simfonie: „Oda bucuriei”. Aşa mă simt şi eu, cea care am fost ţinută la uşa resurselor umane şi care ulterior, prin darul lui Dumnezeu, s-a dovedit a fi o binecuvântare, pentru că pe terenul nevirusat de prejudecăţile şi ideile învechite ale vremii, El a putut sădi concepte de lumină.

Visul unei naţiuni

“First, I believe that this nation should commit itself to achieving the goal, before this decade is out, of landing a man on the Moon and returning him safely to the Earth. No single space project in this period will be more impressive to mankind or more important in the long-range exploration of space; and none will be so difficult or expensive to accomplish. “ (John F. Kennedy)

America a avut întotdeauna un vis: să păşească pe lună (Kennedy -1961), înfrăţirea albilor cu negrii (M. L. King – 1963), “A More Perfect Nation” (B. Obama – 2008), dacă ne gândim la cele mai recente.

România,

Sfântul Prooroc Ilie şi criza

Astăzi sărbătorim pe Sfântul Prooroc Ilie, cunoscut în popor pentru faptul că a închis cerul timp de trei ani şi jumătate de nu a fost nici rouă, nici ploaie pe pământul lui Israel. Aceasta ca o pedeapsă cu scop pedagogic adusă asupra poporului, care din cauza conducătorului lor, Ahab  şi a reginei Isabela, au părăsit pe Dumnezeul cel adevărat care-i scosese din Egipt şi s-au închinat la zei străini.

Povestea proorocului Ilie este un exemplu viu despre cum se manifestă purtarea de grijă a lui Dumnezeu faţă de cei care stau drepţi în credinţă şi sunt râvnitori în lucrarea mântuirii: corbii l-au hrănit cu carne şi cu pâine cât a stat în pustiu, aşa cum odinioară poporul ales se hrănise cu mană venită din cer şi cu prepeliţe. Iar făina şi untdelemnul din ulcior n-au scăzut cât a stat Ilie la casa femeii spre care îl călăuzise Bunul Părinte.

Sfântul voievod Ştefan cel Mare

 

     Astăzi sărbătorim pe Sfântul Ştefan cel Mare, un model autohton de lider şi om de succes, voievodul care a dat stabilitate, prosperitate şi independenţă Moldovei şi care a impus-o în ochii tuturor ca pe “o poartă a creştinătăţii”.

“Nicio altă epocă sau moment din trecutul nostru nu ne dăruie un aşa de intens prilej de a simţi aroma măreţiei, până la care ar fi putut creşte istoria românească.” (Lucian Blaga)

     Când a urcat pe tronul Moldovei,