„Vreau să deprind curajul răbdării. Dacă trupul meu e nevolnic, sufletul trebuie să biruiască. Ceea ce nu pot auzi cu urechea, inima mea va trebui să ghicească. Voi sfărâma cătuşele pe care mi le-a pus destinul, vreau să cânt, să cânt pentru toţi. Omule, ajută-te singur, odată ce ţi-a fost dăruită puterea s-o faci !” (Ludwig van Beethoven)
Fericit trebuie să se fi simţit Beethoven când a învins destinul necruţător şi a smuls din adâncurile tăcerii impuse perle de sunete pe care apoi, cu talentu-i inegalabil, le-a armonizat în triumfătoarea simfonie: „Oda bucuriei”. Aşa mă simt şi eu, cea care am fost ţinută la uşa resurselor umane şi care ulterior, prin darul lui Dumnezeu, s-a dovedit a fi o binecuvântare, pentru că pe terenul nevirusat de prejudecăţile şi ideile învechite ale vremii, El a putut sădi concepte de lumină. Continue reading ‘Simfonia fericirii’