ASTĂZI S-A NĂSCUT HRISTOS

 

“Astăzi S-a născut Hristos,

Mesia chip luminos,

Lăudaţi şi cântaţi

Şi vă bucuraţi.”

Cu 2000 mii de ani în urmă, într-o iesle sărăcăcioasă şi printre animalele care încălzeau cu respiraţia lor atmosfera îngheţată, se năştea pruncul Iisus, Mântuitorul lumii.

Venirea pe pământ a Fiului lui Dumnezeu, vestită de veacuri de prooroci, s-ar fi cuvenit să se facă în onorurile tuturor şi să primească cea mai mare cinste; numai că evenimentul s-a produs în mod discret, ascuns de ochii celor ce voiau viaţa pruncului, fiind onorat doar de cei trei magi, păstorii şi îngerii care cântau:

 „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2: 14)

 Deşi era “Conducătorul” spre lumină şi “regele iudeilor” nu a ales să trăiască în palate, porfiră şi vizon, ci să SLUJEASCĂ mulţimilor care ”erau necăjite şi rătăcite ca nişte oi fără păstor”, arătându-le: “Calea, Adevărul şi Viaţa”.

Nu L-a preocupat nici că nu avea un loc al Lui “unde să Îşi plece capul” şi chiar dacă era privit cu neîncredere şi ostilitate, “Împăratul   […]  vine BLÂND şi SMERIT“, să mângâie pe cei oprimaţi, să aline pe cei întristaţi, să vindece pe cei bolnavi şi să călăuzească pe cei rătăciţi.

Neobosit şi dedicat cu totul misiunii Sale, “Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor” (Matei 9: 35).

 

 

Ce înseamnă de fapt Crăciunul?

 E ziua sfântă a întrupării Celui ce S-a zămislit nu din poftă trupească, ci de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria, dovada vie că „Dumnezeu este cu noi”.

E sărbătoarea şi simbolul naşterii CREDINŢEI în Fiul lui Dumnezeu şi în puterea mântuirii Lui: „că oricine [...] crede în Fiul să aibă viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6:40).

E momentul când începe opera minunată şi plină de iubire a lui Dumnezeu de ELIBERARE a omenirii din toate neputinţele, din robia păcatului, ziua în care Mântuitorul rupe lanţul unui destin în întuneric şi ne arată drumul spre Lumină.

“Este ziua de naştere a păcii”, spune un sfânt părinte al Bisericii, “întrucât Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ ca să împace pe om cu Dumnezeu şi pe oameni între ei”.

E minunea  prin care se pogoară din cer PÂINEA VIEŢII, din care „dacă  mănâncă cineva, nu moare” (Ioan 6: 50) şi prin care Dumnezeu se sălăşuieşte în inima omului, intră în toate mădularele şi-l transformă în OMUL cel NOU, care are puterea să se ridice din sclavia trupului la înălţimea libertăţii spiritului.

E sărbătoarea bucuriei şi reunirea tainică şi caldă a întregii familii în jurul mesei celei binecuvântate, în jurul bradului sclipitor, bucuria copiilor care aşteaptă, tremurând de emoţie, pe Moşul.

Pe 25 decembrie în fiecare an renaştem odată cu Hristos;  e o nouă speranţă de viaţă şi un nou pas pe calea ADEVĂRULUI şi a LUMINII, ziua în care toată CREAŢIA se uneşte într-un gând şi cântă:

 „Hristos Se naşte, măriţi-L,

Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L,

Hristos pe pământ, înălţaţi-vă,

Cântaţi Domnului tot pământul.”